Versurile melodiei Singură de Ajun interpretată de către Altheya și lansată pe YouTube pe 23 Decembrie 2025 construiesc un tablou urban de iarnă marcat de singurătate și absență, în care decorul de sărbătoare accentuează, nu alină, durerea. Ninsoarea peste blocurile reci, geamurile goale, bradul fără glas și masa cu un singur pahar sunt imagini ale unei intimități rupte, unde ritualurile Crăciunului își pierd sensul fără prezența celui iubit. Ajunul devine un timp suspendat, în care timpul „n-are regret”, iar promisiunea că durerea va trece pare falsă și ineficientă. Cântatul apare ca reacție instinctivă la suferință, acolo „unde doare”, nu ca bucurie.

Semnificația textului se adună în rugăciunea discretă din refren, o cerere nu de fericire, ci de uitare sau măcar de speranță minimă. Singurătatea este pusă în contrast cu iubirea celorlalți, văzută pe stradă, dar inaccesibilă, iar îngerii par ocupați în alte case, semn al izolării profunde. Finalul transformă durerea într-un act de creație, ajunul fără cel iubit devine poezie, scrisă de ninsoare și de tăcere. Textul vorbește despre Crăciun ca moment al adevărului emoțional, când lipsa este mai prezentă decât orice lumină și când speranța, chiar ruptă, rămâne singura formă de rezistență.

Mai jos vei regăsii versurile melodiei:

Ninge peste blocuri reci
Lumina cade în geamurile goale
Și iar ajung să-mi număr pașii singură
Pe alei în noapte

E ajunul fără tine
Parcă foc din piept colinde
Se ascund prin casa goală
Unde doare, omul cântă

Bradul e pus dar n-are glas
Și becurile ard în cer
Pe masă stă doar un pahar
Și timpul n-are regret

Toți mint că o să treacă
Dar noaptea asta nu se duce
Și apasă unde doare
Dar tot nu mi-a duce

Refren:
Colindă-mă Doamne, că-s singură iar
Fă-mă să uit pe cineva nu-mi este azi un dar
Dacă cerul ăsta mare are înger pentru toți
Trimite măcar o speranță ruptă dintr-un colț

Pe stradă trec îndrăgostiți
Cu mâinile legate strâns
Eu țin în mână doar un gând
Și ăla-i frânt și ăla-i stins

Și geamul meu vede lumea
Că o icoană obosită
Ce îmi spune că dorul poate îngheța o clipă
Și îngerii sunt ocupați în casele ce încă mai au fum

În globul ăsta spart din mine se zbate un singur gând
Așa că stau cu fruntea-n palmă
Și las ninsoarea să scrie
Căci ajunul fără tine devine o poezie

Refren:
Colindă-mă Doamne, că-s singură iar
Fă-mă să uit pe cineva nu-mi este azi un dar
Dacă cerul ăsta mare are înger pentru toți
Trimite măcar o speranță ruptă dintr-un colț