Versurile melodiei Sus pe Transfăgărășan interpretată de către Ionela Guzic împreună cu Bobby White și lansată pe YouTube pe 29 Noiembrie 2025 exprimă dorința de evadare dintr-o lume percepută ca ostilă. Casa de pe Transfăgărășan devine un simbol al izolării salvatoare, un loc în care protagonistul ar putea să uite dezamăgirile și oamenii care i-au făcut rău. Munții, norii și brazii sunt imagini ale liniștii și ale curățeniei sufletești, în contrast cu agitația și viclenia lumii. Nevoia de tăcere și de distanță arată un suflet rănit, care caută refugiu în natură ca într-un spațiu sigur.

A doua parte dezvoltă ideea de fugă totală, chiar și în locuri fantastice precum Marte, doar pentru a se desprinde de supărări. Apar și accente ironice, precum “să dau credit la furnici”, care subliniază cât de mult a scăzut încrederea în oameni. Personajul simte că, dintre toți cei pe care îi iubește, oamenii sunt cei care îl rănesc cel mai des. De aceea visul izolării nu e doar o metaforă, ci o reacție la durere. În natură își proiectează ideea de reîncepere, sperând că distanța îl va ajuta să se vindece și să își găsească pacea.

Mai jos vei regăsii versurile melodiei: 

Refren:
Aș vrea o casă pe deal
Sus pe Transfăgărășan
Vreau să mai uit de amar
Și de cel care-i viclean

Să mă ascund de lumea rea
Să nu mai aud de ea
Doar cu munții să vorbesc
Până o să mă prăpădesc

Aș urca până la nori
Vreau să uit de supărări
Și m-aș duce si pe Marte
Vreau să uit grijile toate

Să dau credit la furnici
La pești și la păsărici
Că din tot omul e ăla
Care lasă cicatrici

Refren:
Aș vrea o casă pe deal
Sus pe Transfăgărășan
Vreau să mai uit de amar
Și de cel care-i viclean

Să mă ascund de lumea rea
Să nu mai aud de ea
Doar cu munții să vorbesc
Până o să mă prăpădesc

M-aș ascunde printre brazi
Să nu simt ce-mi faci tu azi
Să mă ningă, să mă plouă
Să încep o viață nouă

M-aș muta într-un pustiu
Lângă stele să mă știi
Că din câți iubesc
Dor oamenii mă rănesc

Refren:
Aș vrea o casă pe deal
Sus pe Transfăgărășan
Vreau să mai uit de amar
Și de cel care-i viclean

Să mă ascund de lumea rea
Să nu mai aud de ea
Doar cu munții să vorbesc
Până o să mă prăpădesc