Versurile melodiei Poveste de seară interpretată de către Nane și lansată pe YouTube pe 26 Ianuarie 2012 spun o poveste cutremurătoare despre un copil care trece prin tragedii devastatoare, pierzând ambii părinți și fiind nevoit să se confrunte singur cu o realitate crudă. Începutul aparent banal, într-un cartier obișnuit din Orșova, se transformă treptat într-o dramă profundă a inocenței pierdute. Moartea mamei, victima violenței domestice, și mai apoi pierderea tatălui, accentuează sentimentul de nedreptate și neputință. Eul liric descrie durerea copilului cu empatie, arătând cum traumele din copilărie pot distruge sufletul și speranța unui om. Lumea îl privește de la distanță — pentru ceilalți e doar „o poveste de seară” — dar pentru el, durerea e reală și permanentă, o rană care nu se vindecă niciodată.

Semnificația acestor versuri depășește simpla relatare a unei tragedii: ele devin o oglindă a unei societăți care ignoră suferința celor vulnerabili. Mesajul este unul profund uman — despre pierdere, reziliență și singurătate. Copilul simbolizează inocența distrusă de violență și lipsa de iubire, iar refrenul subliniază ideea că viața nu este întotdeauna dreaptă, ci plină de încercări nedrepte. Totuși, finalul piesei, deși tragic, lasă o urmă de reflecție: fiecare astfel de poveste ascunde o realitate dură, pe care mulți o ignoră. Versurile devin astfel un strigăt de ajutor și o chemare la empatie, amintindu-ne că în spatele fiecărei „povești de seară” se află un suflet care suferă cu adevărat.

Mai jos vei regăsii versurile melodiei:

Totu’ s-a sfârșit exact acolo unde-a-nceput
Orașu’ Orșova, Strada Dierna, zona Sud
Povestea unui puști al cărui nume nu l-am reținut
Nu de alta, dar e mai mic decât mine cu mult
Era un puști cuminte, chiar nu aducea belele
Nu se lua după ceilalți puști să fure pentru lovele
El n-avea impresii, nu se lăuda c-are spate
Nu se dădea șmecher cu haine de firmă combinate
Era chiar la locul lui, îl vedeam des la teren
Dar ideea e că de-acum sigur n-o să-l mai vedem
Gata cu joaca, zâmbetu’ i s-a stins
(Motivul?) Maică-sa s-a sinucis
Puștiu’ îi mințit de toată lumea că mama e plecată
Dar el e conștient că n-o s-o mai vadă niciodată
Nu crede-n povești, puștiu’ știe ce s-a întâmplat:
Mami a luat bătaie de la tati și s-a spânzurat

Refren:
Acum e singur, nu știe încotro se-ndreaptă
Dar știe sigur că viața asta nu-i dreaptă
Acum stă și plânge uitându-se la pozele din ramă
Îi un puști rămas singur, e normal să-i fie teamă
Dacă faci liniște, îl poți auzi suspinând
Și plângând după cei pe care n-o să-i vadă curând
Pentru el sunt niște amintiri care veșnic o să doară
Dar, pentru tine, e doar o poveste de seară

Puștiu’ nu mai e la fel, parcă nu-și mai revine
E din ce-n ce mai rău și n-arată deloc bine
Nu mai e ca-nainte, acu’ i se vede rana
Dacă-l înjuri în glumă, o să se gândească la mama
Și e nașpa rău c-a pierdut-o foarte devreme
Ta-su’ aleargă după bani și stă singur de multă vreme
Ar vrea să intre-napoi în rând cu puștii din cartier
Dar nu se poate, pur și simplu nu mai e la fel
Nu mai iese la fotbal, nu mai stă la suc la terasă
Își petrece tot mai mult timp stând singur în casă
Amintirile nu-l lasă să treacă peste
Nu se poate obișnui cu gându’ că „asta este…”
Duce o luptă grea, în capu’ lui se petrec o grămadă
Îi lipsește afecțiunea, pe prieteni nu vrea să-i vadă
Vede că-i lipsesc tot mai multe, simte că-nnebunește
Nici țoale nu mai are și, crede-mă, că-și dorește

Refren:
Acum e singur, nu știe încotro se-ndreaptă
Dar știe sigur că viața asta nu-i dreaptă
Acum stă și plânge uitându-se la pozele din ramă
Îi un puști rămas singur, e normal să-i fie teamă
Dacă faci liniște, îl poți auzi suspinând
Și plângând după cei pe care n-o să-i vadă curând
Pentru el sunt niște amintiri care veșnic o să doară
Dar, pentru tine, e doar o poveste de seară

În sfârșit și-a revenit, a trecut peste, în sfârșit
A realizat că-i tânăr și mai are o viață de trăit
Au trecut patru-cinci ani de la ultima tragedie
Și, treptat, a început să se bucure de copilărie
Dar viața asta dură, fir-ar a dracului să fie
Avea să-i rezerve într-o doză de agonie
Într-o zi, pe când era pe-afară cu ceilalți copii
A primit o veste care-avea să facă noapte din zi
Cu lacrimi în ochi a fost anunțat de bunică
Îi tremura glasul, plângea, nu știa cum să-i zică
Tata e în spital, în comă, l-a strivit un copac
Vroia să taie lemne, să ia și el un sac
Cum, în Orșova, ne încălzim cu lemne, ce să zic
Vroia câteva pentru al’ mic să nu doarmă-n frig
Și parcă nu era de-ajuns tot ce s-a-ntâmplat
Într-un final, ca să vezi ghinion, a decedat

Refren:
Acum e singur, nu știe încotro se-ndreaptă
Dar știe sigur că viața asta nu-i dreaptă
Acum stă și plânge uitându-se la pozele din ramă
Îi un puști rămas singur, e normal să-i fie teamă
Dacă faci liniște, îl poți auzi suspinând
Și plângând după cei pe care n-o să-i vadă curând
Pentru el sunt niște amintiri care veșnic o să doară
Dar, pentru tine, e doar o poveste de seară