Versurile melodiei Astă seară vreau să beau interpretată de către Nicolae Guță și lansată pe YouTube pe 22 Ianuarie 2013 surprind o seară de petrecere trăită ca refugiu și formă de apropiere umană. Dorința de a bea nu este prezentată ca exces gratuit, ci ca pretext pentru a fi împreună, pentru a suspenda grijile și distanțele create de timp. Masa, băutura, lăutarii și glumele sunt elemente ale unui ritual familiar, în care comunitatea și prietenia sunt mai importante decât decorul sau cantitatea. Tonul este cald și direct, cu accent pe convivialitate, pe ideea de a împărți atât bucuria, cât și slăbiciunile omenești.

Semnificația textului devine mai profundă spre final, când petrecerea capătă o dimensiune melancolică. Întâlnirile rare și conștiința trecerii timpului transformă seara într-un gest de recuperare a legăturilor și a prezentului. Băutul „de fericire” ascunde teama de pierdere și fragilitatea relațiilor, sugerând că astfel de momente sunt prețioase tocmai pentru că nu pot fi repetate la nesfârșit. Textul vorbește despre nevoia de a trăi intens clipele simple, alături de cei apropiați, înainte ca timpul sau viața să reducă acest cerc.

Mai jos vei regăsii versurile melodiei:

Astă seară vreau să beau
Cu prietenii să stau
Vreau să beau să mă simt bine
Că-i am pe toți lângă mine
Și pentru că e chef mare
Să bem câteva pahare
Că beau doar la sărbătoarea
Sau când dau de-o supărare

Vreau să vă dau de băut
Că nu v-am văzut de mult
Uitați supărările
Și umpleți paharele
Dacă-i chef de zile mare
Am adus și lăutari
Ca să ne cânte la masă
Și să ne ducă și-acasă

Pe masă avem bucate
Și șprițuri pe săturate
Să stați cât vă simțiți bine
Că nu vă supărare nimeni
Și de-o fi ca băutura
Să ne ia la vreunul gura
Vine ciorba de potroace
Și pe toți ca noi ne face

Vreau să beau de fericire
Și să nu mai știu de mine
Să cânt să plâng iar să beau
Cu voi trei zile să stau
Că prea rar ne întâlnim
Parcă mii de ani trăim
Nu se știe într-un an, doi
Câți mai rămân dintre noi