Versurile melodiei Colindul păsării rămase interpretată de către Oana Font și lansată pe YouTube pe 9 Decembrie 2024 exprimă o profundă nostalgie și dorință pentru reunirea familiei și regăsirea căldurii sufletești într-un cămin marcat de singurătate. Imaginea păsării rămasă singură sub streașină devine un simbol al izolării și al trecerii timpului, sugerând vulnerabilitatea în fața schimbării și pierderii. Prin analogie, naratorul se identifică cu pasărea, reflectând singurătatea sa într-o casă deschisă oricui, dar pradă goliciunii și vântului, ceea ce subliniază absența unei legături profunde și a celor dragi.

Semnificația versurilor se conturează în rugăciunea și speranța pentru reuniunea familiei, mai ales de Crăciun, când lumina sufletului și bucuria ar putea umple din nou casa. Este un apel către Dumnezeu, văzut ca sursa binelui suprem, pentru a aduce o mare binecuvântare – prezența pruncilor alături de masă. Prin acest mesaj, versurile reflectă valorile tradiționale de unitate familială, credință și speranță, specifice sărbătorilor de iarnă, dar și fragilitatea sufletească a celor care așteaptă cu inima deschisă întoarcerea iubirii și a comuniunii.

Mai jos vei regăsii versurile melodiei:

Lâng-o streașină de casă
Este o pasăre rămasă
Nici cântă, nici ciripește
Creanga verde n-o găsește

O crescut rânduri de pui
Ș-amu’ nu-i a nimărui
I-o ținut un pic de vreme
Până ce i-o scos din pene

Eu și pasărea rămasă
Suntem singure-ntr-o casă
Poartă-i deschisă oricui
Da’ îi pradă vântului

De-aș putea la cer zbura
Eu pe toți i-aș aduna
Să nu uite, ca să vină
Până-n casă îi lumină

Eu nu zbor, da’ glasu’ meu
Urcă pân’ la Dumnezeu
Și îl rog pe El că-i Bun
Să-mi aducă de Crăciun
Mare bucurie-n casă
Toți pruncii pe lângă masă